GESTIONAREA UNEI SITUAŢII DE

CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ

(plan de intervenţie)

 

 

Nu puţine sunt situaţiile �n care cadrul didactic se confruntă cu unele situaţii aparent insolvabile care afectează prin obstaculare bunul mers al activităţilor din clasă.

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinante, neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sănătatea ori siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia.

Mecanismele de a prevedea, delimita, defini, controla şi soluţiona o situaţie de criză presupun un efort mare, strategii de intervenţie ferme dar prudente, un consum de energie nervoasă şi fizică sporit, cu şanse de a determina consecinţe greu de evaluat �n planul echilibrului psihic al persoanelor implicate.

Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză: L.C., 10 ani, se mută cu familia �n actualul oraş şi schimbă instituţia de �nvăţăm�nt cu una similară, dar nu se poate acomoda �n actualul colectiv de elevi (nu reuşeşte să �nchege o relaţie apropiată cu nicio colegă, nu participă la activităţile informale ale grupului, deşi ar dori acest lucru, nu reuşeşte să găsească puntea de legătură către trăirile grupului), fapt pentru care devine treptat tot mai emotivă, introvertită.

Etiologia situaţiei de criză: se constată că  �n colectivul de elevi grupul fetelor se comportă ca o castă cu circuit �nchis care barează �ncercările fetei nou venite de a se integra �n grup. Fetele din clasă o percep pe L.C. ca un contracandidat pertinent la conducerea formală a clasei. Aceasta este o fată foarte serioasă, conştiicioasă, politicoasă, educată, deci �ntruneşte toate calităţile unui lider apreciat de adulţii şcolii. Elevii din clasă o percep ca un intrus care le periclitează poziţia �n faţa profesorului. De aici o ură inexplicabilă, o competiţie fără substanţă, conflicte latente �ntre elevi şi fata nou- venită.

Decizia: Situaţia tensionată din clasă impune luarea unei decizii urgente. Se discută cu elevii dacă se complac �n această situaţie de disconfort pentru �ntregul colectiv sau sunt hotăr�ţi să schimbe ceva pentru ca atmosfera din clasă să redevină la normal.

 Program de intervenţie : Realizarea activităţilor din clasă se vor face numai �mpreună cu L.C., pe grupuri mici fiecare elev av�nd sarcini proprii, reuşita activităţii depinz�nd de reuşita fiecărui elev �n parte. Elevii vor avea acţiuni comune fără a se pune pe prim plan aspectul competiţional sau ierarhizarea elevilor �n grup.

Aplicarea măsurilor: Se va urmări atent desfăşurarea acestor activităţi comune, L.C. va fi ajutor de nădejde pentru elevii care se descurcă mai greu la rezolvarea temelor, aceasta pentru a căpăta �ncrederea colectivului şi pentru a fi apreciată de colegi, elevii vor fi consiliaţi pe tema interrelaţiilor din colectiv pentru a conştientiza problema unităţii şi a sintalităţii colectivului de elevi.

Controlul : diversitatea procedurilor folosite, multe dintre ele fără o pretestare anterioară, solicită o ajustare permanentă a lor din mers fără stagnări şi pauze. Cursivitatea intervenţiilor, gradul de omogenitate şi coerenţă sunt verificate şi optimizate prin intermediul controlului.

Evaluarea: are �n vedere măsurarea şi aprecierea stării finale a clasei �n urma �ncheierii demersurilor rezolutive. E bine să fie configurate seturi de indicatori relevanţi pentru a evita distorsiunile �n apreciere şi pentru certificarea nivelului final. Sunt evaluate permanent rezultatele obţinute şi relatate elevilor pentru a �ncuraja bunele practici.

Un obiectiv esenţial al etapei evaluative �l constituie concluziile obţinute �n urma impactului cu starea de criză şi angajarea tuturor celor implicaţi �n acţiuni de cunoaştere şi de prevenire a viitoarelor situaţii de acest gen.

 

 

                                           EU VAD REZOLVAREA IN DOUA FELURI:

1. Lipsa unui plan de actiune, adica rezolvarea problemelor de azi pe maine.

2. 
         PLAN DE ACTIUNE. (cu acesta sunt mereu de acord)
   
                                         Ma voi axa pe cel de al doilea punct.
   Primul pas in acest caz va fi:
   1). ANALIZA SITUATIEI acest lucru putand fi facut prin SWOT, PEST, formulare individuale , interviuri individuale si de grup, etc.Prin aceasta se va avea in vedere cadrul situatiei, cauzele, participantii si efectele sau consecintele comunicarii deficiente.

2.) dupa ce se va sti situatia reala, abia apoi se vor seta OBIECTIVELE.

3). MIJLOACEle efective abia acum se vor pune in practica, eu am gasit cateva:
-traininguri (comunicare, team work, team building, pentru ca o comunicare deficienta va micsora randamentul echipei)
-simulari/ jocuri
-logistica adecvata unei comunicari mai bune (birouri deschise)
-evenimente interne (gen "movie night", "sports weekend", etc)
-sesiuni de brainstorming
-socuri surpriza (adica lucruri ce ii va pune sa se intrebe intre ei ceea ce se intampla)
-o politica sistematica de discutii intranet ( newsletter intern, forum intern, chat, etc.)
-inversarea responsabilitatilor pentru o mica perioada de timp astfel incat fiecare sa ceara ajutorul colegului/ colegilor.
-cutie de feedback langa fiecare calculator unde oricine ii poate pune colegului un feedback constructiv,
-etc.

4). Rezultatul, sau mai bine zis EVALUAREA, care va fi facuta periodic. Acest proces nu se termina aici ci se continua cu ANALIZA, EVALUARE si MEREU IMBUNATATIREA procesului de comunicare.

In tot acest proces se va pune accent pe barierele din comunicare ce pot aparea si cel mai important lucru FEEDBACK-ul.

Se vor folosi astfel toate metodele de comunicare ierarhica: ascendenta (de la BORD spre treptele inferioare),descendenta (prin intermediul feedback-ului) si oblica (acesta este recomandat in situatiile de criza datorita timpului ce preseaza pe toata lumea)

Succesul tine de parcurgerea tuturor pasilor si a continuei verificari si imbunatatiri a procesului.

 

Send Mail